În Vamă aerul e rarefiat, ai loc să te plimbi pe străzi fără să te îmbulzești, plaja rămâne pustie după lăsarea serii … pe ici colo un suflet pierdut își caută liniștea, rezemat de o umbrelă.

Până și luna arde, făcând grea distincția între zi și noapte atunci când ochiul rămâne mai mult timp deschis.

Marea e liniștită. Miroase a alge uscate.

Soarele apune și pescarii sunt deja acasă. Timpul curge lin.

Sunt deseori pe drum, imi place sa calatoresc, sa nu stau prea mult timp intr-un loc, si asta imi permite sa vad multe lucruri, asa, din mers. Ma uit in stanga, dreapta si observ cate un peisaj, o persoana, un animal, o planta mai interesanta, ma opresc, scot aparatul din portbagaj, fac vreo 15 poze cu diverse incadrari cat sa decid acasa care dintre ele imi place mai mult si sa imi iau marja de eroare corespunzatoare pentru eventualele defecte de declansare (pasari care se baga in cadru, tremurat, etc), bag aparatul la loc si plec mai departe. Se intampla uneori sa am aparatul in masina (desi nu-l tin de obicei pt ca nu-mi place sa se balangane la fiecare curba, asa ca sta in rucsac in portbagaj) si sa fac poza fara sa opresc motorul, doar deschizand geamul, da, sunt atat de comod. E interesant sa vezi ce iese atunci cand nu cauti tu acel cadru. Cand iti apare pur si simplu in fata, sau in oglinda retrovizoare. Merita sa opresti. Daca ai un aparat foto, opreste, pozeaza ce iti place si apoi continua-ti drumul. Daca nu ai aparat, opreste oricum, fa o pauza si admira peisajul. Sunt atat de multe lucruri frumoase la tot pasul incat e pacat sa treci pe langa ele si sa nu le observi, sau sa le privesti pe furis. Iar putin aer curat nu strica nimanui.
Apropo de asta, in ultimul timp am descoperit o noua pasiune, web surfing in aer liber. Continuu sa pierd vremea pe internet ca un geek ce sunt, insa am observat ca pot sa fac asta in natura, intr-un parc, pe o banca, eventual cu o cafea langa mine … Parca e altceva. E relaxant, linistitor, placut si … ceva mai sanatos decat din casa. E inca un pas pe care il fac pentru o viata mai buna. Spre zen 🙂 Viitorul miroase a iarba verde …