În Vamă aerul e rarefiat, ai loc să te plimbi pe străzi fără să te îmbulzești, plaja rămâne pustie după lăsarea serii … pe ici colo un suflet pierdut își caută liniștea, rezemat de o umbrelă.

Până și luna arde, făcând grea distincția între zi și noapte atunci când ochiul rămâne mai mult timp deschis.

Marea e liniștită. Miroase a alge uscate.

Soarele apune și pescarii sunt deja acasă. Timpul curge lin.