Da, sunt în perioada încercărilor, a hobbyurilor noi și a curiozităților de tot felul. Preocuparea actuală: bicicleta. Asta din mai multe motive: căldura face ca alergatul chiar și seara să devină sufocant, sala e scumpă, benzina e scumpă … așa că, pe fondul trendului ascendent de folosire a bicicletei, a încurajărilor venite din toate părțile (la câte poze pro bicicletă am văzut pe facebook începusem să mă simt prost că merg cu mașina la birou 🙂 ), și a unei nevoi resimțite de aventură, am făcut pasul spre 2 roți. Ideea e simplă. Folosește bicicleta pentru drumurile la birou, cât mai mult posibil, organizează ieșiri săptămânale în jurul Bucureștiului, pe vreun câmp, in vreo pădure și pe cât posibil plimbări ceva mai lungi pe vreun deal, pe vreun munte, la mare, în combinația mașină plus bicicletă deasupra.
Am făcut deja câteva astfel de ieșiri si pot să spun că sunt extrem de multumit, de experiență în general, de efortul depus si caloriile consumate, de simțul de aventură și de aerul curat și respirabil oricat de cald ar fi.
Weekendul ăsta mi-am propus să urc pe vf. Omu. Existau multe variante mai mult sau mai puțin obositoare, am ales varianta mai ușoară, urcat cu telecabina de la Bușteni la Babele, urcat la Omu și coborât apoi călare pe drumul de vară până în Sinaia după care revenit in Bușteni pe șosea. Da, varianta ușoară … pe naiba.
Mai urcasem pe Omu, știam că nu e un traseu greu și că se parcurge în aproximativ o ora. Când am ajuns la indicator la Babele … 2 ore 30 – 3 ore 30, in functe de ce traseu alegeai. Ce țineam eu minte, nu știu. Zic asta e și pornesc gâfâind, aerul de munte făcându-și simțită prezența.

Într-adevăr, traseul nu e unul greu, pe 2 picioare. Pe 2 roți însă, nu e chiar același lucru. Drumul e extrem de accidentat, astfel încât nu poți merge pe bicicletă mai mult de un sfert din urcare (poate alții mai experimentați pot), iar când mergi pe lângă, ai in plus de împins vreo 15 kg. Per total experiența e una destul de obositoare.

Chiar daca nu am facut opriri dese și când făceam nu stăteam mai mult de 2 min, deci mă descurcasen onorabil în mintea mea, ultima urcare aproape m-a dovedit, am facut pauze din 10 in 10m (e drept că mă luasem prost după unii care au urcat pieziș uitând de drumul care ocolea și urca mai ușor. În fine, dupa 2 ore si 11 min, am ajuns în vârf, cu acel sentiment de cucerire pe care îl ai doar pe acolo (deși mi-ar placea câteodată să am acel sentiment fără să mă omor in proces). Pauză de jumătate de oră, bine meritată.

La coborâre n-am mai avut răbdare să merg pe lângă atât de mult (sau sa mai fac poze), plus că inevitabil era mai ușor la vale, așa că proporția călare/pe lângă s-a inversat. Nu mai știu cât am făcut pana la Babele înapoi însă știu că mă uitam la felul în care coboram, cum treceam peste toți bolovanii și denivelările de pământ și mă miram cât de bine înghite suspensia totul și că în ciuda tuturor nu m-am dezechilibrat și nu am căzut niciodată. Extrem de multumit de comportamentul bicicletei pe acel drum. Știam că pe șosea se descurcă onorabil … pe un drum de munte însă își arată adevărata valoare.
De la babele am coborât la sugestia unui individ de la telecabină, nu pe drumul oarecum standard (piatra arsă, miorița … cota 1400), ci tot înainte de la piatra arsă (n-aș stii să zic exact pe unde, vedeti harta mai jos) până la un drum recent asfaltat. A urmat o coborâre epică. 61km/h viteză maximă, frânat puternic înainte de curbe, înclinat și ales trase ideale pentru o viteză cât mai mare … a fost superb. Un mix de adrenalină pură, de atenție la drum și de frică să nu se rupă ceva la acea viteză (îmi treceau constant prin minte scenarii în care ba sărea o roată, ba nu mai țineau frânele … am fost totuși plăcut surprins că nu s-a întâmplat nimic).
Am ajuns și în Sinaia intr-un final, cu dureri de spate puternice, cu dureri de incheieturi si la degete și cu puterile pe terminate. Ultima urcare până în Bușteni la mașină a fost cea mai grea. E ciudat cum aproape de final simți că îți pierzi toate puterile și km se parcurg extrem de greu.
I-am făcut însă, am ajuns la final dupa 48km pe munte, prima cea mai mare ieșire de acest gen. A meritat.