Ma urasc
… cateodata. Imi recunosc mereu defectele, nu sunt un ignorant, stiu care sunt si incerc pe cat posibil sa le corectez, sunt interesat ce defecte vad altii la mine astfel incat sa pot face ceva pentru asta, sau macar sa incerc. Insa pe langa astea, sunt si acele mici mari faze care orice as face nu le pot controla, si care ma seaca. Si nici nu imi dau seama decat cand e prea tarziu … sunt accese de prostie, incontrolabile, care vin adanc din structura de baza a lui Cristian, care intr-adevar alcatuiesc in cele din urma produsul final, ceea ce sunt eu, dar care le urasc din tot sufletul. Detalii, portiuni de cod care ar fi trebuit curatate inca de la prima compilare (ca sa folosesc termeni nativi). Ce poti sa faci cand stii ca ai anumite probleme si nu le poti nicicum evita, nu le poti repara, nu le poti ascunde? Ce poti sa faci cand astfel de faze ii afecteaza pe cei din jur, cand ranesti, cand strici? Eu nu pot sa fac decat sa ma urasc in acele momente, sa-mi doresc sa fiu altcineva, sa-mi schimb conditia, sa-mi schimb felul tampit de a fi. Imi doresc din cand in cand. Problema e ca raman la dorit. Si atunci? Ce altceva mai e? Din pacate pentru voi, nu puteti decat sa ma suportati (sau nu, depinde de fiecare cate poate).
Imi pare rau. Sincer imi pare rau …
Tweet
« Ploua peste Bucuresti   |   My baby »
0 Comments
No comments yet.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Sorry, the comment form is closed at this time.