Bucurestiul e poate cel mai frumos atunci cand ploua. E singurul moment in care aerul e curat, nu e inghesuiala pe trotuare, luminite se reflecta din toate partile si in general e un sentiment de usoara liniste, de calm, pe care eu il apreciez destul de mult. Bine, daca intrebi orice sofer o sa-ti spuna ca uraste momentele in care ploua sau chiar da sa ploua … e ceva in amenintarea stropilor care ii innebuneste pe toti si brusc sunt mai rau ca la scoala de soferi, dar in fine, ma refer la modul general, din perspectiva unui pieton sa zicem, sau a unuia care nu se grabeste sa ajunga acasa (exista si de-astia. mai rar, dar exista).

Imi place sa ma plimb pe ploaie, cu masina, recunosc, la adapost, ferit de umezeala. Imi place sa ma plimb si sa vad apa curgand pe parbriz. Imi place sa stau undeva, sa opresc motorul si stergatoarele, si sa las picurii sa invadeze parbrizul. Iar daca sunt si tunete si fulgere atunci si mai bine. Mi-ar placea candva sa am o camera doar din sticla unde sa stau sa ma relaxez atunci cand ploua. Chiar, sa-mi notez ideea pentru mai tarziu. E un sentiment ciudat, ca iei parte la un fenomen mai mult sau mai putin periculos, in unele cazuri destul de, si totusi esti in siguranta. Stiu ca oricat ar fulgera in masina nu pot sa patesc nimic si astfel pot sa apreciez frumusetea unui fenomen al naturii dezlantuit. Cred ca e ceva frumos. Bine, atata timp cat nu produce pagube.