Limitat
N-am mai scris de mult pe blog. N-am mai avut timp, asta-i adevarul … si de-aici pleaca toata povestea. Lipsa de timp genereaza la randul ei alte consecinte, printre care cea mai grava sa spunem asa ar fi o usoara indepartare de domeniul foto. Simt ca imi ies usor din mana, si scade calitatea fotografiilor cand de fapt ar trebui sa creasca. Si macar daca ar fi scazut de la un nivel inalt … dar nivelul este inca destul de scazut, mult prea scazut. E drept ca pentru publicul majoritar, care din pacate in ziua de azi nu e crescut cu notiunea de fotografie ci doar de o pozareala ocazionala, calitatea fotografiilor poate parea destul de mare, si deocamdata asta e una din marile mele surse de multumire (caci nu pot sa spun implinire) fotografica, insa facand comparatie la nivel adevarat artistico-fotografic ( 
) cateodata parca imi vine sa ma las, nu neaparat de fotografie dar de aspiratiile inalte pe care le-as avea de la mine, sa ma multumesc cu nivelul curent si sa incerc doar sa il mentin. Cealalta varianta ar fi sa continuu sa caut artisticul indiferent de timpul mic alocat fotografiei insa e al naibii de greu si trebuie multa rabdare cand vezi ca rezultatele pe care le cauti intarzie sa apara. Bine, pe de alta parte nu vreau nici sa fac fotografie zilnic ca un job, asa ca am ajuns iar la partea in care nu stiu de fapt exact ce si cum vreau. O sa vedem … timp este.
Tweet
« Mirele si Mireasa | La narghilea »
8 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
tin minte ca am comentat la un moment dat la unul din cadrele A/N de pe blog, ceva nu mai stiu… ca nu imi place; fie cum le prelucrezi, fie A/N in general (nu mai stiu)
Daca as putea sa imi retrag cuvintele ar fi perfect…(acum consider ca a fost o lipsa de maturitate din punct de vedere fotografic)
Lasand off topicul la o parte…poate inteleg putin mai bine cadrele alb-negru si prelucrarile tale.
thanks!
mersi si eu
Cristi, în orice domeniu ai lucra, există un anumit nivel la care poţi să ajungi facil, liniar. Simţi cum creşti, dar apoi curba devine uşor asimptotică până când simţi că nu mai poţi creşte.
E fals. Dar, mai important, e doar ceva temporar.
Te ţin minte cum erai prin 2004. Umblai cu un Zenit vechi după tine, încercând să găseşti cadre interesante. Visai la un aparat digital, dar parcă ţi-era frică să pronunţi “DSLR”. Majoritatea pozelor tale îmi plac, dar nu în modul vacanţo-fotografic-uite-mama-sunt-la-munte, ci din punctul de vedere al fotografului amator. Văd o încadrare, iau lecţii pe o compoziţie.
Cândva, poate mâine, poate peste o lună, vei lua aparatul în braţe. Poate vei zâmbi când vei vedea cât de bună e priza şi cât de familiară e senzaţia. Şi poate atunci o să-ţi aduci aminte că toate acele aspiraţii înalte la care acum îţi vine să renunţi nu sunt chiar aşa de absurde. Poate le vei numi vise.
Mergi înainte. E prea fain ce faci azi ca să nu mai vrei să vezi ce vei face mâine.
Probabil sa te pricepi la amanunte tehnice si la compzitie este un lucru mare. Cum ma stii eu ma uit mereu pe site. Din punctul meu de vedere este una din cele mai expresive fotografii ale tale, in genul oldies, anii `70, care pe mine ma da gata. As putea sa iti recomand fotografi care exploateaza mult gen pe care il gasesti si aici: http://www.erwinolaf.com. Iar Adriana arata frumos. Felicitari
Mamaaa, farst impreshan, o sa te demoralizeze, dar doar tu ziceai singur p-acolo prin text!
Sincer, de cum am vazut-o, fara suparare ” cine a murit bre? ” mi-a venit in neuron, desi merge si ” ce sfanta o fi bre? Maria? ”
Deci seamana izbitor de tare c-o poza d-aia pe marmura
Apoi parca a inghesuit-o cineva cu niste baroase-n cap acolo jos
S-apoi are niste umbre tare urate pe fatza, nu cred ca are 40 fata
Sper sa nu te superi, asta mi-a inspirat poza ta, nu mi-o lua in nume de rau
Cred ca e mai bine daca in viata cumperi sharing, nu audienta…
multumesc tuturor pentru incurajari
@ogarafgan, poza are o latura simbolica, asta fiind principalul motiv pentru care am pus-o. nu pretind sa aiba cine stie ce valente artistice
(evident ca nu ti-o iau in nume de rau 
)
Toate ca toate dar dacă mai văd o poză cu prietena ta fac alergie :P.
Cât despre inspirație, eu n-am mai pus mâna pe cameră de 2 luni de zile că nu am timp. Norocul meu e că nu este nici o tragedie dacă pozez zilnic sau la 3 luni că pozele tot cam prin mocirlă se învârt.
Dar blogul meu l-am făcut pentru mine, ca să mă impulsioneze în a face ceva interesant. Dacă nu am timp acum o să fie timp mai tâziu, nu mă impacientez
Timp când o să mă pot concetra 30 de minute, o oră să trag câteva cadre mai bunicele.
Una peste alta, depinde de priorități, este evident că nu le poți face pe toate la capacitate maximă.
Prioritățile mele momentan nu mai includ și fotografia.
Spor.