Din umbra
Nu mai stiu ce sa scriu. De cateva posturi incoace simt nevoia ca alaturi de poze sa mai adaug si o bucatica de text, o farama de ganduri proprii care sa acompanieze o imagine care altfel poate parea goala, lipsita de sens. Asa e cu lucrarile mediocre … deseori nu exprima destule iar privitorul ramane cu o senzatie amara, nu intelege ce vede, nu-si poate forma acel tot unitar care invaluie cadrul. Spre deosebire de operele de arta, care se spune ca valoreaza cat o mie de cuvinte, fotografiile mele mai au nevoie cateodata de un mic impuls care sa le faca mai atractive, si asta o simt la multe dintre ele, insa foarte rar reusesc sa pun pe monitor, in cuvinte, ceea ce ele semnifica pentru mine, ceea ce ele picteaza in mintea mea. Aspir insa la idealul acela de artist desavarsit, care reuseste printr-o imagine sa spuna o intreaga poveste, o poveste care se formeaza pe retina si dainuie acolo pentru eternitate. Pana atunci continuu sa pasesc inainte, ca un artist in devenire ce promite sa mearga pana in panzele albe pentru a-si face numele cunoscut prin lucrarile sale, care vrea sa impresioneze si simte ca o poate face …
Tweet
« Simfonia lalelelor | O multime »
4 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Eu cred ca fiecare isi formeaza o imagine, o poveste in capul lui in momentul in care vede o poza, si mai ales o poza care expima ceva, iar pozele tale exprima ceva. Deasemeni consider ca nu trebuie sa intregesti pozele cu ajutorul cuvintelor deoarce ele, in sine, reprezinta un intreg.
Daca vrei sa adaugi text alturi de o imagine nu este neaparat ceva rau. Insa daca simti sa iti explici lucrarea este destul de grav, ceea ce nu cred ca este cazul. Daca esti in cautari, cauta in imagini, in lumina, in subiecte..nu in text 😉
Toti avem momentele noastre de cautari, momentele in care avem lapsusuri sau viduri de inspiratie, dar nu-i problema revenim intotdeauna cu forte proaspete.
numai bine
aaa..interesant cadru 😛
Pai da, dar uneori lipseste inspiratia vizuala si incerc sa mai compensez cu cea literara … cautarea luminii e permanenta dar e al naibii de greu de gasit. dam inainte oricum 🙂
multumesc de comentarii!
Te simt… insa!
Sunt de parere ca un comentariu adiacent fotografiei e un mod subtil de a trisa transmiterea mesajului.
Prefer sa imi las pozele(!) sa incerce sa vorbeasca de la sine.
Daca reusesc asta – devin fotografii.
(tocmai ai distras atentia de la un experiment interesant catre comentariu :P)