Nu mai stiu ce sa scriu. De cateva posturi incoace simt nevoia ca alaturi de poze sa mai adaug si o bucatica de text, o farama de ganduri proprii care sa acompanieze o imagine care altfel poate parea goala, lipsita de sens. Asa e cu lucrarile mediocre … deseori nu exprima destule iar privitorul ramane cu o senzatie amara, nu intelege ce vede, nu-si poate forma acel tot unitar care invaluie cadrul. Spre deosebire de operele de arta, care se spune ca valoreaza cat o mie de cuvinte, fotografiile mele mai au nevoie cateodata de un mic impuls care sa le faca mai atractive, si asta o simt la multe dintre ele, insa foarte rar reusesc sa pun pe monitor, in cuvinte, ceea ce ele semnifica pentru mine, ceea ce ele picteaza in mintea mea. Aspir insa la idealul acela de artist desavarsit, care reuseste printr-o imagine sa spuna o intreaga poveste, o poveste care se formeaza pe retina si dainuie acolo pentru eternitate. Pana atunci continuu sa pasesc inainte, ca un artist in devenire ce promite sa mearga pana in panzele albe pentru a-si face numele cunoscut prin lucrarile sale, care vrea sa impresioneze si simte ca o poate face …