Ce vreau sa fiu cand o sa ma fac mare
Sunt oameni care isi traiesc intreaga viata ca si cersetori. De mic copil, fiind purtat in brate de catre un frate mai mare, folosit ca o prima pentru salariul de cersetor venita din mila oamenilor la vazul unei astfel de situatii, pana ce ajunge pe propriile picioare in aceeasi situatie in care era mai demult fratele sau. Sunt lucruri care in acelasi timp iti provoaca tristete dar si sila. Si cand te gandesti ca doar cele 8 clase de scoala primara ar fi in cele mai multe cazuri suficiente pentru ca cineva sa-si poata gasi o slujba care cel putin sa le permita sa nu traiasca pe strazi. Dar nu, e greu sa lucrezi … e mult mai usor sa ceri.
Tweet
« Cealalta jumatate | Unitatea s-a mutat »
3 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Frumos. Mai ales descrierea. 🙂
Mi se pare ca esti cam aspru cu cazurile sociale.Gandeste-te la ei ca la niste animale salbatice si la noi ca la niste animale domestice…Inafara faptului ca nu sunt usor de domesticit, animalele salbatice mai duc si o viata neincorsetata de sistemul social la care ne supoune moi, cele domestice.Fiecare cu avantajele si dezavantajele ei. E adevarat ca e mai usor sa ceri decat sa descarci marfa cu spatele, dar nici sa dormi pe la metrouri nu e foarte confortabil.Nu uita ca e vina noasta ( a societatii) ca ei sunt acolo.
Poza in schimb imi place 🙂
E pe naiba … vina nu e decat a lor si refuz sa cred nu s-ar putea descurca fara putina munca. Problema e in educatie .. asa au fost crescuti din generatie in generatie. Stiu foarte bine ca au si alta alternative dar prefera sa nu le ia in considerare. Pana la urma se castiga ceva si din cerut … nu ?